2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
triumfalíst, -ă adj., s. m. f. (Cel) care manifestă triumfalism. (< fr. triomphaliste)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
triumfalístă s. f., pl. triumfalíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
triumfalíst s. m., adj. m., pl. triumfalíști; f. sg. triumfalístă, pl. triumfalíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: triumfalistă
triumfalistă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: triumfalist (adj.)
triumfalist adjectiv
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)