2 definiții pentru triumfalism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
triumfalísm s. n. Atitudine de încredere exagerată în sine însuși, în propriile-i idei sau teorii. (< fr. triomphalisme)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
triumfalísm s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: triumfalism
triumfalism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)