triumfal, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 451/12 / P: tri-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat triumphalis, fr triomphaf] 1 Care constituie un triumf (4). 2 Care vestește o mare biruință. 3 (Fig) Care este solemn Si: impunător, măreț, pompos. 4 (Îs) Marș ~ înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. 5 (Ant; îs) Poartă ~ă Poartă a Romei antice (și a altor cetăți din Antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 6 (D. opere de artă) Care se referă la un triumf (4). 7 (Fig) Care exprimă un sentiment de triumf (5).