Definiția cu ID-ul 550237:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

triplum (cuv. lat. „triplu”) 1. Denumire dată vocii (2) superioare (a treia) în compozițiile polifonice* la trei voci, din sec. 12. T. apare o dată cu primele lucrări de musica mensurata* atașându-se organum*-ului (în Ars antiqua*). T. era situat deasupra motetus-ului (în motetele* polif.) sau deasupra duplum-ului (în conductus* și organum*). 2. Contrapunct* ranversibil (răsturnabil*) la trei voci.