triplare sf [At: STANCU, R. A. IV, 331 / Pl: ~Iări / E: tripla] 1 Mărire de trei ori Si: întreire, (îvr) triplicare, triplicație. 2 Depășire a unui vehicul (de orice fel) de către un autovehicul, atunci când acela este angajat în depășirea unui alt vehicul, oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa care desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.