3 definiții pentru triocaianic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
triocaianic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 290r/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv трьокаіанъ] (Înv) 1-2 (Persoană) păcătoasă.
triocaĭánic, -ă adj. (vsl. tri-okaĭanikŭ). Dos. De treĭ orĭ nenorocit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
triocaianic, triocaianică, adj. (înv.) nefericit, păcătos, nemernic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: triocaianic
triocaianic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)