trimițător, ~oare [At: PO 174/9 / V: (înv) trem~, tremițătoriu, ~misătoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trimite + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care trimite ceva sau pe cineva. 3-4 smf, a (Spc) (Persoană) care expediază ceva prin poștă Si: expeditor. 5 a (Înv) Care este trimis³ (6).