Definiția cu ID-ul 513156:
Etimologice
trigon (-oane), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj.
Exemple de pronunție a termenului „trigon” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1