trigon sn [At: CANTEMIR, IST. 21 / V: (înv) treg~, ~on / A și: trig~ / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: ngr τρίγωνον, fr trigone] 1 (Înv) Triunghi (1). 2 Preparat de patiserie în formă de triunghi, făcut din foi de plăcintă și umplut cu nuci, migdale, carne tocată etc. 3 (Îs) ~ cerebral Lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care (împreună cu corpul calos) face legătura între cele două emisfere ale creierului mare.