7 definiții pentru trigger


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍGGER, triggere, s. n. Triodă cu catod rece, folosită ca releu sau ca tub de amorsare. [Pr.: trígăr] – Cuv. engl.

trigger sn [At: DEX-S / P: trigăr / E: eg trigger] 1 Circuit electronic cu două stări distincte, a cărui declanșare se face prin impuls exterior. 2 (Fiz) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 3 (Blg) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică.

TRÍGGER s. n. Circuit electronic cu două stări distincte a cărui declanșare se face prin impuls exterior. [Pr.: trígăr] – Cuv. engl.

TRÍGGER s.n. 1. (Fiz.) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică. [< engl. trigger].

TRIGGER [TRÍGĂR] s. n. 1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacții, de minimă contribuție energetică. (< engl. trigger)

trigger s. n. 1982 (cuv. engl.; biol.) Factor declanșator al unui șir de reacții v. electroacupunctură [pron. trígăr] (DN3, DEX-S – alt sens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trígger (angl.) [pron. trígăr] s. n., pl. tríggere

Intrare: trigger
  • pronunție: trigăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trigger
  • triggerul
  • triggeru‑
plural
  • triggere
  • triggerele
genitiv-dativ singular
  • trigger
  • triggerului
plural
  • triggere
  • triggerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trigger

  • 1. Triodă cu catod rece, folosită ca releu sau ca tub de amorsare.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. biologie Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică.
    surse: DN

etimologie: