TRIGGER, triggere, s. n. Triodă cu catod rece, folosită ca releu sau ca tub de amorsare. [Pr.: trigăr] – Cuv. engl.

trigger sn [At: DEX-S / P: trigăr / E: eg trigger] 1 Circuit electronic cu două stări distincte, a cărui declanșare se face prin impuls exterior. 2 (Fiz) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 3 (Blg) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică.

TRIGGER s. n. Circuit electronic cu două stări distincte a cărui declanșare se face prin impuls exterior. [Pr.: trigăr] – Cuv. engl.

TRIGGER s.n. 1. (Fiz.) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacțiuni, de minimă contribuție energetică. [< engl. trigger].

TRIGGER [TRIGĂR] s. n. 1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacții, de minimă contribuție energetică. (< engl. trigger)

trigger s. n. 1982 (cuv. engl.; biol.) Factor declanșator al unui șir de reacții v. electroacupunctură [pron. trigăr] (DN3, DEX-S – alt sens)

trigger (engl.) [gger pron. găr] s. n., pl. triggere

trigger (angl.) [pron. trigăr] s. n., pl. triggere