tricliniu sn [At: MARIAN, NU. / V: (înv) ~nion, ~m / Pl: ~ii / E: lat triclinium, gr τρικλίνιον] (Înv) 1 (La greci și la romani) încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). 2 (Pex) Sală de mâncare Si: sufragerie 3 (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale, în care se primeau pelerinii sau se făceau diverse ceremonii.