triclet a vz treclet

triclet a. în locuțiunea arhaică, proclet și triclet, de trei ori blestemat. [Rus TRIKLĬATĬI].

tríclet, V. proclet.

próclet, -ă s. (sîrb. próklet, vsl. proklentŭ, blestemat, d. klenti, a blestema; bg. proklét, rus. proklĕátyĭ). Vechĭ. Afurisit, blestemat, sacrileg, nelegĭuit. – Și tríclet și tréclet (sîrb. tri-klet, vsl. triklentŭ, de treĭ orĭ afurisit).