O definiție pentru tribadic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tribádic adj. m., pl. tribádici; f. sg. tribádică, pl. tribádice

Intrare: tribadic
tribadic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribadic
  • tribadicul
  • tribadicu‑
  • tribadică
  • tribadica
plural
  • tribadici
  • tribadicii
  • tribadice
  • tribadicele
genitiv-dativ singular
  • tribadic
  • tribadicului
  • tribadice
  • tribadicei
plural
  • tribadici
  • tribadicilor
  • tribadice
  • tribadicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)