treti [At: (a. 1657) GCR I, 173/23 / V: (înv) ~i / E: slv третий] (Înv) 1 no Al treilea (1). 2 ain (Precedă un titlu boieresc) Al treilea în rang.

tréti- (vsl. tretiĭ, al treilea), prefix care se întrebuința în cancelariile slavo-româneștĭ și care însemna „al treilea”: treti-logofăt.