4 definiții pentru trențura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENȚURÁ, trențurez, vb. I. Tranz. (Rar) A preface în trențe; a zdrențui. (Fig.) Această hîrcă, poate, ce vîntu-a trențurat Nu s-a plecat în viață și poate l-al ei nume Mai multe milioane de sclavi au tremurat? BOLINTINEANU, O. 198.

TRENȚURÁ, trențurez, vb. I. Tranz. A zdrențui. – Din treanță.

trențurà v. (poetic) a rupe în bucăți: această hârcă ce vântul a trențat BOL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trențurá, pers. 3. trénțură, vb. I (înv.) a rupe în bucăți, a sfâșia.

Intrare: trențura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trențura
  • trențurare
  • trențurat
  • trențuratu‑
  • trențurând
  • trențurându‑
singular plural
  • trențurea
  • trențurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trențurez
(să)
  • trențurez
  • trențuram
  • trențurai
  • trențurasem
a II-a (tu)
  • trențurezi
(să)
  • trențurezi
  • trențurai
  • trențurași
  • trențuraseși
a III-a (el, ea)
  • trențurea
(să)
  • trențureze
  • trențura
  • trențură
  • trențurase
plural I (noi)
  • trențurăm
(să)
  • trențurăm
  • trențuram
  • trențurarăm
  • trențuraserăm
  • trențurasem
a II-a (voi)
  • trențurați
(să)
  • trențurați
  • trențurați
  • trențurarăți
  • trențuraserăți
  • trențuraseți
a III-a (ei, ele)
  • trențurea
(să)
  • trențureze
  • trențurau
  • trențura
  • trențuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trențura

  • 1. rar A preface în trențe.
    exemple
    • figurat Această hîrcă, poate, ce vîntu-a trențurat Nu s-a plecat în viață și poate l-al ei nume Mai multe milioane de sclavi au tremurat? BOLINTINEANU, O. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • treanță
    surse: DLRM