tremă sf [At: POLIZU / Pl: ~me / E: fr tréma] 1 Semn diacritic întrebuințat în ortografia unor limbi, format din două puncte care, puse orizontal deasupra unei vocale, arată că aceasta trebuie pronunțată fie ca o unitate de sine stătătoare, fie ca o valoare modificată. 2 Poziție răsfirată a unui grup de dinți.