treilea, treia [At: COD. VOR. 88/2 / V: (pop) triel~, (îrg) ~le, triile, trii-, (înv) trăie, ~el~, ~eii, triia, trilui, (reg) trâil~, tria, triea / E: trei¹ + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”) Număr care se află între al doilea și al patrulea Si: (înv) treti (1) 2-3 smf, a (Persoană, obiect etc.) care este a(l) trei(le)a (1) Si: terț³ (3). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător (I-a dat a treia parte din venit.). 5 no (La feminin; urmat de „oară” și adesea precedat de pp „pentru”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (L-a adus a treia oară).