trebuință sf [At: CORESI, EV. 549 / V: (reg) trăb~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: trebui + -ință] 1 (Pop) Necesitate. 2 (Pop; îla) De nici o ~ Nefolositor. 3 (Reg; îla) De bună ~ De mare folos. 4 (Îvr; îlav) Cu ~ În mod necesar. 5-6 (Pop; îljv) De ~ (Care este) necesar. 7-8 (Pop; îal) (Care este) util Si: folositor. 9-10 (Îvr; îal) (Care este) potrivit Si: propice. 11 (Pop; îlv) A face ~ (să...) sau a fi (de) ~ A trebui (8). 12 (Pop; îlv) A-i face ~ A trebui (1). 13 (Înv; îlav) În ~ța (cuiva) Pentru necesitățile cuiva. 14 (Pop; îe) A nu (mai) fi (de) nici o ~ A fi cu totul inutil. 15 (Iuz) Chestiune. 16 (Pop) Interes.