TRAPEZARE s.f. (Mold., ȚR) Trapeză. A: leșind din biserică s-au suit la trapezarea egumănului. N. COSTIN. Să făcea o masă și egumenilor de la toate mănăstirile . . . la o trapezare unde să găsea loc mai lung. GHEORGACHI. B: L-au dus în trepezare și, de stîlpul cel mare legîndu-l, l-au sugrumat. R. POPESCU. Văriante: trepezare (R. POPESCU). Etimologie: ngr. trapezárion. _ Vezi și trapezărie, trăpezar. Cf. t r a p e z ă r i e.