tranșee sf [At: ALECSANDRI, P. II, 86 / P: ~șe-e / V: (îrg) ~șea (Pl: ~ele), (reg; fer) ~acșea (Pl: ~ele) sf ~njaie ssp, (pop) ~șeu (Pl: ~ri) sn, (reg) ~șei (Pl: ~) s / S și: (nrc) ~șeie / Pl: ~, (reg) ~șei / E: fr tranchée] 1 (Mil) Șanț îngust săpat pe o poziție de luptă sau în spatele acesteia, amenajat cu parapete și locașuri de tragere cu armamentul de infanterie și care oferă protecție împotriva focului inamic Si: (înv) ocop. 2 (Teh) Șanț de lățime mică în raport cu lungimea, folosit pentru așezarea fundației unui zid, pentru instalarea unor conducte, cabluri, canalizări etc.