tranzitiv, ~ă a [At: POLIZU / S și: (înv) ~nsi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr transitif lat transitivus] 1 (Lin; d. verbe) A cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2 (Mat; Log; îs) Relație ~ă Relație stabilită între elementele unei mulțimi, având proprietatea că, dacă într-un triplet de elemente ale sale primul e în relație cu al doilea, iar al doilea e în relație cu al treilea, atunci și primul e în relație cu al treilea.