transmutație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transmutation] 1 (Rar) Mutare dintr-un loc în altul Si: (rar) transmutare (1). 2 Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare Si: transmutare (2). 3 (Pgn) Transformare (1). 4 (Îs) ~ genetică Schimbare în ordinea liniară a genelor. 5 (Îs) ~ radioactivă Dezintegrare radioactivă.