transcendent, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~dant / Pl: ~nți, ~e / E: fr transcendant, lat transcendens, -tis] 1 (În filozofia medievală) Care s-ar afla dincolo de o limită sau de un nivel dat. 2 (În filozofia medievală) Care nu ține de o clasă de obiecte, ci presupune un principiu exterior și superior acesteia, deosebindu-se astfel de ceea ce este imanent. 3 (În filozofia lui Kant) Inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență. 4 (În filozofia lui Kant) Care este dincolo de lumea empirică. 5 De gradul cel mai înalt Si: eminent. 6 Superior. 7 (Mat; îs) Număr ~ Număr care nu poate fi rădăcina unei ecuații algebrice cu coeficienți raționali. 8 (Mat) Care folosește calculul diferențial și integral. 9 Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucrurile individuale, de umanitate. 10 Referitor la Dumnezeu.