tranchilizant s. n. (med.) Sedativ, substanță care produce o stare de calm ◊ „Sunt pe cale tranchilizantele să cucerească în Occident statutul mitic deținut de aspirină? – se întreabă revista franceză «L’Express».” Sc. 11 VI 74 p. 6. ◊ „Totalitatea eforturilor ce se fac pentru protecția mediului fizic extern, pentru curmarea abuzului de medicamente (sedative, tranchilizante, diferite toxice, antibiotice) [...] converg spre eliminarea factorilor nocivi care favorizează apariția bolii.” Sc. 19 XI 78 p. 4. ◊ „S. N., 28 de ani, actor la rândul său, a murit, aparent accidental, din cauza combinării alcoolului cu un tranchilizant (valium).” R.l. 22 XI 78 p. 6 (din fr. tranquillisant; PR 1950; DZ; DEX, DN3)