traglă sf [At: MARIAN, S. R. II, 172 / V: (reg) ~ahlă, trâg~ / Pl: ~le, (reg) trăgle, trăgile / E: ns cf tragă¹] 1 (Mol) Cobilă la plug Si: (reg) trăgoi. 2-3 (Reg) Tragă¹ (3, 182). 4 (Reg; îf trahlă) Suport care se așază pe dricurile camlui când se transportă fânul. 5 (Mol) Cociorvă¹ (1). 6 (Reg) Instrument de lemn asemănător cu o traglă¹ (5), folosit la curățat zăpada. 7 (Reg) Unealtă de lemn cu care se strânge urda din zerul fiert. 8 (Mol) Unealtă utilizată la pescuit, alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a alunga peștii ascunși sub pietre. 9 (Reg) Targă (4). 10 (Îvr) Lectică.