2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

tragan sn vz tragăn1

tragă2 sf vz tragăn1

tragăn1 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 39/15 / V: (reg) ~gan, ~găr, ~găt, ~gân, trăgân sn, ~gă (Pl: tragi), ~ă, ~gnă sf / Pl: ~e, (reg) ~gane, ~uri, tragene, tragine sn, ~i sm / E: ns cf gr τραγανός] 1 sn (Pop) Boală a vitelor sau a porcilor, produsă de o ciupercă, localizată de obicei în regiunea maxilarului, caracterizată prin apariția unor umflături tari și reci Si: (pop) broască, șoricel. 2 sn (Pop; prc) Umflătură produsă de tragăn1 (1). 3 sn (Reg) Angină la vite și la cai. 4 sn (Mar) Boală a vacilor, manifestată prin umflarea și sângerarea ugerului. 5 sfn (Reg; șîf tragnă) Rană pe spinarea calului, făcută de șa, de tarniță sau de ham. 6 sn (Reg; sst) Cerbicea vitelor de jug. 7 sn (Înv) Pielea care atârnă sub gâtul vitelor. 8 sn (Reg) Inflamație a ganglionilor limfatici, provocată de o infecție microbiană Si: adenită, uimă. 9 sm (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape, ale cărei frunze se utilizează în medicina populară pentru tratarea trăganului1 (1).

tragăn2 sn [At: DR. III, 513/ Pl: ~e / E: pvb trăgând] (Reg) Răget prelung.

tragăn3 s [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 137 / Pl: ? / E: ns cf trăgăna] (Îvr) Convoi de vehicule puse în mișcare de aceeași forță de tracțiune.

tragănă sf vz tragăn1

tragăr2 sn vz tragăn1

tragăt sn vz tragăn1

tragân sn vz tragăn1

tragnă sf vz tragăn1

trăgân sn vz tragăn1

tragăn n. 1. răget prelung; 2. umflarea pieptului la vite, anghină la cai; 3. plantă a cării frunză se pune la buba calului. [Abstras din trăgănà, a trage îndelung (răgetul, răsuflarea)].

trágăn n., pl. e (ngr. traganón, sfîrc, zgîrcĭ). Adenită (la vite).

Etimologice

trăgan (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.

Sinonime

TRAGĂN s. v. gâlcă, umflătură.

tragăn s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.

Arhaisme și regionalisme

tragăn, tragăne, s.n. (reg.) 1. răget prelung. 2. umflarea pieptului la vite; anghină la cai. 3. plantă vindecătoare a trăganului la vite și la cai.

Intrare: tragăn
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragăn
  • tragănul
  • tragănu‑
plural
  • tragăne
  • tragănele
genitiv-dativ singular
  • tragăn
  • tragănului
plural
  • tragăne
  • tragănelor
vocativ singular —
plural —
tragan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tragănă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tragăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tragăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tragân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trăgan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgan
  • trăganul
  • trăganu‑
plural
  • trăgane
  • trăganele
genitiv-dativ singular
  • trăgan
  • trăganului
plural
  • trăgane
  • trăganelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)