tradiționalism sn [At: LOVINESCU, C. VII, 18 / P: ~ți-o~ / E: fr traditionalisme] 1 Atașament (exagerat, necritic) față de tradiție (2), fără selecționarea și aprecierea ei din punctul de vedere al cerințelor progresului. 2 Tendință de supraevaluare a elementelor tradiției (4), ca valori în sine Si: conservatorism. 3 (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație.