tradiție sf [At: HELIADE O. II, 66 / V: (înv) ~țiune, trădiciune / Pl: ~ții / E: fr tradition, lat traditio, -onis] 1 Informație (cu conținut real, legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte, evenimente din trecut, transmisă oral de- a lungul timpului Si: (înv) paradosis, trădanie. 2 Ansamblu de concepții, credințe, obiceiuri, datini, care se statornicesc în cadrul unei colectivități (popor, națiune etc.) și care se transmit din generație în generație. 3 (Pex) Patrimoniu cultural. 4 Obicei statornicit (din vechime) și urmat riguros Si: datină, (înv) tocmeală (41). 5 Fel de a gândi, de a acționa, de a crea etc., preluat de la înaintași. 6 Transmitere (pe cale orală) în decursul unui timp îndelungat. 7 (Jur; înv) Remitere a unui lucru în urma unei vânzări sau a unei înțelegeri.