trăsnit¹ sn [At: DRĂGHICI, R. 40/25 / V: (reg) tres~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / E: trăsni¹] (Reg) 1 Trăsneală (1). 2-3 (Ccr) Trăsnet (1, 6).

trăsnit³, ~ă [At: ALECSANDRI, O. P. 298 / V: (reg) ~ăjn~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~iți, ~e / E: trăsni¹] 1 a Lovit de trăsnet (1). 2-3 smf, a (Pfm; fig) (Persoană) aiurită Si: nebun, smintit, țicnit, zăpăcit, (reg) paliu³, păcănit³. 4 a (Fam; fig) Care este extravagant Si: ciudat, năstrușnic. 5 a (Pfm; fig) Netrebnic. 6 sma (Reg; euf) Dracul (1). 7 a (Reg; fig; d. băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool Si: tare (78). 8 a (Pfm; fig; d. persoane) Amețit de băutură Si: beat, (pfm) afumat, cherchelit. 9 a (Mun; d. ger) Care este cumplit. 10 a (Mun; Olt; fig; d. car, căruță etc.) Încărcat foarte tare. 11 a (Pfm; îe) A rămâne ~ A fi consternat în fața unei situații neașteptate.

trăsnít (est) și -zn- (vest), -ă adj. Lovit de trăsnet: copacĭ, oamenĭ trăsnițĭ. Fig. A rămînea trăsnit, a rămînea foarte uĭmit (înmărmurit): rămase trăsnit cînd auzi ce s’a întîmplat. Iron. Cam nebun. Beat.

SLOBOZIA-TRĂZNITU v. Slobozia (2).