TOXO- „sagitat, arcuit; otravă, toxină”. ◊ gr. toxon „săgeată otrăvită” > fr. toxo-, germ. id., engl. id. > rom. toxo-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze sagitate; ~fobie (v. -fobie), s. f., toxicofobie*; ~for (v. -for), adj., toxicofor*; ~gen (v. -gen₁), adj., toxicogen*; ~id (v. -id), s. n., toxină detoxifiată prin acțiunea unor antiseptice, capabilă să stimuleze producerea de anticorpi; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protozoar parazit unicelular din clasa sporozoarelor, întîlnit în leucocitele vertebratelor și în globulele roșii.