2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tovărî [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: srb tovariti] 1-2 vtr (Ban) A (se) încărca. 3 vr (Reg) A se îngrășa. 4 vr (Reg) A se năpusti asupra...

TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se năpusti, a tăbărî; a ataca. S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94.

TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.

TOVĂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: scr. tovariti.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOVĂRÁ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.

Intrare: tovăra
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovăra
  • tovărare
  • tovărat
  • tovăratu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
singular plural
  • tovără
  • tovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovăr
(să)
  • tovăr
  • tovăram
  • tovărai
  • tovărasem
a II-a (tu)
  • tovări
(să)
  • tovări
  • tovărai
  • tovărași
  • tovăraseși
a III-a (el, ea)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovăra
  • tovără
  • tovărase
plural I (noi)
  • tovărăm
(să)
  • tovărăm
  • tovăram
  • tovărarăm
  • tovăraserăm
  • tovărasem
a II-a (voi)
  • tovărați
(să)
  • tovărați
  • tovărați
  • tovărarăți
  • tovăraserăți
  • tovăraseți
a III-a (ei, ele)
  • tovără
(să)
  • tovăre
  • tovărau
  • tovăra
  • tovăraseră
Intrare: tovărî
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovărî
  • tovărâre
  • tovărât
  • tovărâtu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
singular plural
  • tovărăște
  • tovăraște
  • tovărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovărăsc
(să)
  • tovărăsc
  • tovăram
  • tovărâi
  • tovărâsem
a II-a (tu)
  • tovărăști
(să)
  • tovărăști
  • tovărai
  • tovărâși
  • tovărâseși
a III-a (el, ea)
  • tovărăște
  • tovăraște
(să)
  • tovărască
  • tovăra
  • tovărî
  • tovărâse
plural I (noi)
  • tovărâm
(să)
  • tovărâm
  • tovăram
  • tovărârăm
  • tovărâserăm
  • tovărâsem
a II-a (voi)
  • tovărâți
(să)
  • tovărâți
  • tovărați
  • tovărârăți
  • tovărâserăți
  • tovărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tovărăsc
(să)
  • tovărască
  • tovărau
  • tovărâ
  • tovărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tovărî, tovărăscverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.