opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

tovărât, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 38 / V: (reg) ~rat / Pl: ~âți, ~e / E: tovărî] (Ban) 1 Încărcat. 2 (D. femei) Care este gravidă.

tovărat, ~ă a vz tovărât

tovări v vz tovărî

tovărî [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: srb tovariti] 1-2 vtr (Ban) A (se) încărca. 3 vr (Reg) A se îngrășa. 4 vr (Reg) A se năpusti asupra...

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se năpusti, a tăbărî; a ataca. S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94.

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.

Sinonime

tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Regionalisme / arhaisme

TOVĂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: scr. tovariti.

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.

Intrare: tovărât
tovărat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărat
  • tovăratul
  • tovăratu‑
  • tovărată
  • tovărata
plural
  • tovărați
  • tovărații
  • tovărate
  • tovăratele
genitiv-dativ singular
  • tovărat
  • tovăratului
  • tovărate
  • tovăratei
plural
  • tovărați
  • tovăraților
  • tovărate
  • tovăratelor
vocativ singular — —
plural — —
tovărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tovărî
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovărî
  • tovărâre
  • tovărât
  • tovărâtu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
 singular plural
  • tovărăște
  • tovăraște
  • tovărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovărăsc
 (să)
  • tovărăsc
  • tovăram
  • tovărâi
  • tovărâsem
a II-a (tu)
  • tovărăști
 (să)
  • tovărăști
  • tovărai
  • tovărâși
  • tovărâseși
a III-a (el, ea)
  • tovărăște
  • tovăraște
 (să)
  • tovărască
  • tovăra
  • tovărî
  • tovărâse
plural I (noi)
  • tovărâm
 (să)
  • tovărâm
  • tovăram
  • tovărârăm
  • tovărâserăm
  • tovărâsem
a II-a (voi)
  • tovărâți
 (să)
  • tovărâți
  • tovărați
  • tovărârăți
  • tovărâserăți
  • tovărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tovărăsc
 (să)
  • tovărască
  • tovărau
  • tovărâră
  • tovărâseră
tovări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tovărî, tovărăscverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.