2 definiții pentru totoreață
Explicative DEX
totoreáță f., pl. ețe. Vc. Făcăleț făcut dintr’o ramură de brad căruĭa i se lasă la capăt 5-6 vîrfurĭ. Se ține între palme și se răsucește în mîncare.
Regionalisme / arhaisme
totoreață, totorețe, s.f. (reg.) făcăleț dintr-o ramură de brad cu 5-6 vârfuri la un capăt.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: totoreață
totoreață substantiv feminin
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||