2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

totime sf [At: PISCUPESCU, O. 125/13 / V: (îvr) toți~ / Pl: ~mi / E: tot2 + -ime] (Înv) 1 Tot2 (45). 2 Total (7).

TOTÍME, totimi, s. f. (Învechit) Tot; totalitate. Poporul în toate treptele sale înfățoșează o totime unde toate nevoile... se acufundă. RUSSO, S. 97.

TOTÍME, totimi, s. f. (Înv.) Tot; totalitate. – Din tot + suf. -ime.

totime f. totalitate: totimea siderală cu lunile din ea AL.

totíme f. (d. tot). Rar. Totalitate (VR. 1907, 10, 77).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

totíme s.f. (înv.) totalitate.

Intrare: totime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • totime
  • totimea
plural
  • totimi
  • totimile
genitiv-dativ singular
  • totimi
  • totimii
plural
  • totimi
  • totimilor
vocativ singular
plural
Intrare: toțime
toțime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

totime

etimologie:

  • tot + sufix -ime.
    surse: DLRM