6 definiții pentru torturător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torturător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. III, 209 / V: (îvr) ~rat~ / Pl: ~i, ~oare / E: tortura1 + ~(ă)tor] 1-3 a Torturant (1-3). 4-5 smf Persoană care torturează1 (1, 3) Si: (liv) torționar (4-5).

torturător, ~oare smf, a vz torturător

TORTURĂTÓR, -OÁRE, torturători, -oare, adj. (Rar) Care torturează, chinuitor. ◊ (Substantivat, rar) Cu o convingere pe care i-o dă cea de a doua personalitate, creată de torturători, afirmă că da, el a omorît. GHEREA, ST. CR. II 163.

TORTURĂTÓR, -OÁRE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORTURĂTÓR adj. v. chinuitor, obsedant.

torturător adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT.

Intrare: torturător
torturător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torturător
  • torturătorul
  • torturătoru‑
  • torturătoare
  • torturătoarea
plural
  • torturători
  • torturătorii
  • torturătoare
  • torturătoarele
genitiv-dativ singular
  • torturător
  • torturătorului
  • torturătoare
  • torturătoarei
plural
  • torturători
  • torturătorilor
  • torturătoare
  • torturătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torturător

etimologie:

  • tortura + sufix -(ă)tor (după limba franceză tortureur).
    surse: DLRM