tortoreț sm [At: LEXIC REG. 87 / V: (reg) ~ete, tot~ sm, ~eață, totoreață (Pl: ~ețe) sf / Pl: ~i / E: ns cf tort¹, întort] (Reg) 1 Făcăleț având la partea inferioară două bețișoare fixate în formă de cruce. 2 Făcăleț cu care se zdrobește și se amestecă fasolea fiartă. 3 (Îf totoreț) Lemn rotund, nedespicat.