Definiția cu ID-ul 953918:
Regionalisme / arhaisme
tors, s.n. – Faptul de a toarce. ♦ (mag.) Torsul feciorilor, ritual practicat în șezători, prin care o fată toarce din susul caierului, de la toate fetele, cu roata de la fus întoarsă. – Din toarce (< lat. torquere „a întoarce”) (DEX, MDA).
Exemple de pronunție a termenului „tors” (7 clipuri)
Clipul 1 / 7