2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Torontal n. V. Timiș-Torontal.
Timiș (Témeș) n. 1. afluent de-a stânga Dunării, udă Caransebeș și Lugoș: 440 km.; 2. (Torontal), județ în Banat: 77.000 loc., cu cap. Timișoara; 3. (Pasul), trecătoare între Ardeal și România, azi cale ferată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
torontal (-luri), s. n. – (Arg.) Cur. De la Torontal, județ la granița Romîniei cu Iugoslavia; dar motivul acestei apropieri nu este clar. Poate trebuie să se pornească de la expresia curul pămîntului „loc retras, regiune îndepărtată”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: torontal
torontal substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Torontal
Torontal
| substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)