topseca [At: CANTEMIR, IST. 209 / V: (îrg) ~sica, (reg) ~soca, ~pzica, (înv) tup~ (Pzi: ~sec) / Pzi: toapsec / E: ml toxicare] 1 vt (Îvp) A otrăvi. 2 vr (Olt; fig) A se supăra.

toapsec, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 22 / V: (îvr) ~amp~ s, (reg) ~sică, topsică sf / Pl: ? / E: ml toxicum] 1 s (Înv) Otravă. 2 s (Înv) Venin. 3 s (Reg; îf toapsică) Boală venerică. 4 s (Med; îvr) Dizenterie. 5 a (Olt) Foarte amar.

topsica v vz topseca

topsoca v vz topseca

topzica v vz topseca

tupseca v vz topseca

2) toápsec, a topsecá și -icá, v. tr. (lat. toxico, -áre, moĭ în otravă). Vechĭ (Cant. și Teod. P. P. 393). Otrăvesc.

topseca, topsec, vb. I (înv.) 1. a otrăvi. 2. a se supăra, a se necăji, a se învenina.