toporiște sf [At: MOLNAR, D. 84 / V: (reg) ~părâș~, ~râș~, ~ruș~ / Pl: ~ti / E: vsl топорище] 1 (Pop) Coadă de coasă, de topor (1), de secure etc. Si: (reg) toporâie (1), toporișcă (3). 2 (Reg; d. o lucrare, o acțiune; îe) A o pune în ~râște A pune la cale Si: a iniția, a plănui. 3 (Reg; prc; îf toporâște) Parte a coasei care se fixează de toporiște (1). 4 (Reg; pex; îaf) Coasă (1). 5-6 (Reg; șhp) Toporaș (1-2). 7 (Reg; îe) Din secure (sau din topor), ~râște Dintr-o situație mai bună într-una mai rea.