TOPOGRAFIE (< fr. topographie < gr. topos, loc și graphein, a descrie) Procedeu stilistic folosit în contextul unei opere literare la înfățișarea locului și este îmbinat adesea cu cronografia. Ex. „Mănăstirea Secu stă singuratică într-o scobitură a muntelui, între codri uriași. Un pîrîu limpede curge pe acolo și albia, îngustă într-o parte, se înalță drept, pe lîngă mănăstire, se ridică într-o coamă repede. Sat nu-i, parcă niciodată n-a fost vreo așezare omenească prin aceste locuri.” (M. SADOVEANU, Oameni și locuri) Sat din margine de codru, Revărsat sfios în vale. Tot mai jalnic cade-amurgul Peste strașinile tale. (O. GOGA, Așteptare) Colo-n vale unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul Mare. (G. TOPÎRCEANU, Balada popii din Rudeni)