tópliță, toplițe, (tepliță) s.f. 1. Izvor de apă caldă. 2. Braț izolat al unui râu; băltoacă, lac. ■ (top.) Teplița, lac (numit și Balta lui Năsui) situat la ieșirea din Sighet, spre loc. Tisa; Teplița, pârâu; Toplicioara, vale în Săcel. – Din sl. toplica „baie caldă naturală” (Scriban, DEX).