topire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: topi] 1 Trecere a unei substanțe din stare solidă în stare lichidă, sub acțiunea căldurii Si: topit¹ (1), (înv) topeală (1). 2 (Îs) Punct (sau temperatură) de ~ Temperatură la care un corp începe să se topească. 3 Pierdere a consistenței sub efectul căldurii Si: înmuiere. 4 Dizolvare a unei substanțe în apă sau în alt lichid. 5 (Fig) Contopire (1). 6 Operație de fermentare în apă la care sunt supuse plantele textile pentrua se distruge substanțele cleioase care țin legate fibrele textile de partea lemnoasă a tulpinii Si: topit¹ (2), (reg) topeală, (îrg) topitură (5). 7 (Îvr; fig) Istovire. 8 (Îvr; fig) Nimicire.