2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONIFIÁ vb. tr. a tonifica. (< fr. tonifier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonifiá vb., ind. prez. 1 sg. tonifiéz, 3 sg. și pl. tonifiáză

Intrare: tonifiat
tonifiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonifiat
  • tonifiatul
  • tonifiatu‑
  • tonifia
  • tonifiata
plural
  • tonifiați
  • tonifiații
  • tonifiate
  • tonifiatele
genitiv-dativ singular
  • tonifiat
  • tonifiatului
  • tonifiate
  • tonifiatei
plural
  • tonifiați
  • tonifiaților
  • tonifiate
  • tonifiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tonifia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonifia
  • tonifiere
  • tonifiat
  • tonifiatu‑
  • tonifiind
  • tonifiindu‑
singular plural
  • tonifia
  • tonifiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonifiez
(să)
  • tonifiez
  • tonifiam
  • tonifiai
  • tonifiasem
a II-a (tu)
  • tonifiezi
(să)
  • tonifiezi
  • tonifiai
  • tonifiași
  • tonifiaseși
a III-a (el, ea)
  • tonifia
(să)
  • tonifieze
  • tonifia
  • tonifie
  • tonifiase
plural I (noi)
  • tonifiem
(să)
  • tonifiem
  • tonifiam
  • tonifiarăm
  • tonifiaserăm
  • tonifiasem
a II-a (voi)
  • tonifiați
(să)
  • tonifiați
  • tonifiați
  • tonifiarăți
  • tonifiaserăți
  • tonifiaseți
a III-a (ei, ele)
  • tonifia
(să)
  • tonifieze
  • tonifiau
  • tonifia
  • tonifiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)