tonalitate sf [At: BARCIANU / Pl: ~tăți / E: fr tonalité] 1 (Muz) Raport care se stabilește între sunetele unei scări muzicale față de acordul ei principal. 2 (Muz) Ansamblul legilor care stau la baza unei game. 3 Ton² (8). 4 (Lin) Înălțime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor² (12). 5 (Lin) Intonație deosebită, în anumite limbi, a unor cuvinte care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. 6 Trăsătură dominantă a unei scrieri, (pex) a unei gândiri, a unei stări sufletești etc. 7 Ton² (17). 8 Ambianță cromatică specifică unei picturi.