Definiția cu ID-ul 953253:
Arhaisme și regionalisme
tomoiagă, s.f. – (reg.) Iarbă cosită (Antologie, 1980): „Mai bine, mândruț, m-oi fa / Tomoiagă pă dumbravă, / M-a ciunta cui i-oi si dragă” (Antologie, 1980: 320). ♦ Toponim în Maramureș. – Et. nec.
Exemple de pronunție a termenului „tomoiagă” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3