tomberon sn [At: BUL. FIL. XIV, 112 / V: (fer) tămbărău, tâmbărău, tumbărău (Pl: ~raie) / Pl: ~oane / E: fr tombereau] Recipient (de tablă sau plastic) în formă de semicilindru, montat pe o osie cu două roți mari, folosit pentru transportul pe distanțe mici al materialelor de construcție, al gunoaielor etc. (și care se descarcă prin răsturnare în jurul osiei sale).