TOMBATERĂ, tombatere, s. f. (Învechit) Căciulă de modă orientală, care se purta pe la începutul veacului trecut. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. ♦ (Adjectival, art., invar.) Cu idei învechite, retrograd. Te credeam om de progres... dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi. GHICA, S. 441. – Variantă: tompateră (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.