3 intrări
11 definiții
din care- explicative DEX (7)
- sinonime (4)
Explicative DEX
tololoi1 [At: TDRG / Pl: ~ sm / E: ns cf tălălău] (Reg) 1 sn Zarvă. 2 sm Persoană care pălăvrăgește.
tololoi2 vi [At: SEVERIN, S. 71 / V: (reg) toloi / Pzi: ~esc / E: ns cf tololoi1] (Reg) 1 (Îf toloi) A face gălăgie. 2 A pălăvrăgi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOLOLOI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om care flecărește, care trăncănește.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOLOLOI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. (Reg.) 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om flecar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TOLOLOI1 ~ m. Persoană care trăncănește mereu. /cf. tălălău
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOLOLOI2 ~iuri n. pop. Gălăgie mare; larmă. /cf. tălălău
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tololóĭ n., pl. oaĭe (imit.). Est. Fam. Tărăboĭ. S. m. Om care tot tolocănește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TOLOLOI s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOLOLOI s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tololoi s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tololoi s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
tololoi, tololoiurisubstantiv neutru
tololoi, tololoisubstantiv masculin
- 1. Om care flecărește, care trăncănește. DLRLC
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.