3 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

tololoi1 [At: TDRG / Pl: ~ sm / E: ns cf tălălău] (Reg) 1 sn Zarvă. 2 sm Persoană care pălăvrăgește.

tololoi2 vi [At: SEVERIN, S. 71 / V: (reg) toloi / Pzi: ~esc / E: ns cf tololoi1] (Reg) 1 (Îf toloi) A face gălăgie. 2 A pălăvrăgi.

TOLOLOI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om care flecărește, care trăncănește.

TOLOLOI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. (Reg.) 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om flecar.

TOLOLOI1 ~ m. Persoană care trăncănește mereu. /cf. tălălău

TOLOLOI2 ~iuri n. pop. Gălăgie mare; larmă. /cf. tălălău

tololóĭ n., pl. oaĭe (imit.). Est. Fam. Tărăboĭ. S. m. Om care tot tolocănește.

Sinonime

TOLOLOI s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

TOLOLOI s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

tololoi s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

tololoi s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Intrare: tololoi (gălăgie)
tololoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoiuri
  • tololoiurile
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoiuri
  • tololoiurilor
vocativ singular
plural
tololoi3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoaie
  • tololoaiele
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoaie
  • tololoaielor
vocativ singular
plural
Intrare: tololoi (persoană)
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoi
  • tololoii
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoi
  • tololoilor
vocativ singular
  • tololoiule
plural
  • tololoilor
Intrare: tololoi (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tololoi
  • tololoire
  • tololoit
  • tololoitu‑
  • tololoind
  • tololoindu‑
singular plural
  • tololoiește
  • tololoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tololoiesc
(să)
  • tololoiesc
  • tololoiam
  • tololoii
  • tololoisem
a II-a (tu)
  • tololoiești
(să)
  • tololoiești
  • tololoiai
  • tololoiși
  • tololoiseși
a III-a (el, ea)
  • tololoiește
(să)
  • tololoiască
  • tololoia
  • tololoi
  • tololoise
plural I (noi)
  • tololoim
(să)
  • tololoim
  • tololoiam
  • tololoirăm
  • tololoiserăm
  • tololoisem
a II-a (voi)
  • tololoiți
(să)
  • tololoiți
  • tololoiați
  • tololoirăți
  • tololoiserăți
  • tololoiseți
a III-a (ei, ele)
  • tololoiesc
(să)
  • tololoiască
  • tololoiau
  • tololoi
  • tololoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tololoi, tololoiurisubstantiv neutru

tololoi, tololoisubstantiv masculin

  • 1. Om care flecărește, care trăncănește. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.