3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tololoi1 [At: TDRG / Pl: ~ sm / E: ns cf tălălău] (Reg) 1 sn Zarvă. 2 sm Persoană care pălăvrăgește.

tololoi2 vi [At: SEVERIN, S. 71 / V: (reg) toloi / Pzi: ~esc / E: ns cf tololoi1] (Reg) 1 (Îf toloi) A face gălăgie. 2 A pălăvrăgi.

TOLOLÓI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om care flecărește, care trăncănește.

TOLOLÓI (1) s. n., (2) tololoi, s. m. (Reg.) 1. Zarvă, tărăboi. 2. Om flecar.

TOLOLÓI1 ~ m. Persoană care trăncănește mereu. /cf. tălălău

TOLOLÓI2 ~iuri n. pop. Gălăgie mare; larmă. /cf. tălălău

tololóĭ n., pl. oaĭe (imit.). Est. Fam. Tărăboĭ. S. m. Om care tot tolocănește.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLOLÓI s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

TOLOLÓI s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

tololoi s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

tololoi s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: tololoi (gălăgie)
tololoi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoiuri
  • tololoiurile
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoiuri
  • tololoiurilor
vocativ singular
plural
tololoi3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoaie
  • tololoaiele
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoaie
  • tololoaielor
vocativ singular
plural
Intrare: tololoi (persoană)
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tololoi
  • tololoiul
  • tololoiu‑
plural
  • tololoi
  • tololoii
genitiv-dativ singular
  • tololoi
  • tololoiului
plural
  • tololoi
  • tololoilor
vocativ singular
  • tololoiule
plural
  • tololoilor
Intrare: tololoi (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tololoi
  • tololoire
  • tololoit
  • tololoitu‑
  • tololoind
  • tololoindu‑
singular plural
  • tololoiește
  • tololoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tololoiesc
(să)
  • tololoiesc
  • tololoiam
  • tololoii
  • tololoisem
a II-a (tu)
  • tololoiești
(să)
  • tololoiești
  • tololoiai
  • tololoiși
  • tololoiseși
a III-a (el, ea)
  • tololoiește
(să)
  • tololoiască
  • tololoia
  • tololoi
  • tololoise
plural I (noi)
  • tololoim
(să)
  • tololoim
  • tololoiam
  • tololoirăm
  • tololoiserăm
  • tololoisem
a II-a (voi)
  • tololoiți
(să)
  • tololoiți
  • tololoiați
  • tololoirăți
  • tololoiserăți
  • tololoiseți
a III-a (ei, ele)
  • tololoiesc
(să)
  • tololoiască
  • tololoiau
  • tololoi
  • tololoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tololoi (gălăgie)

etimologie:

tololoi (persoană)

  • 1. Om care flecărește, care trăncănește.
    surse: DLRLC

etimologie: