toleranță sf [At: CALENDARIU (1814), 4/25 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat tolerantia, ger Toleranz, fr tolérance] 1 Atitudine îngăduitoare Si: indulgență, îngăduință. 2 (Înv) Admitere a practicării și a altor religii decât cea oficială a statului Si: (îvr) tolerantism. 3 Dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 4 (Teh) Diferență între valoarea maximă și minimă admisibilă pentru o anumită mărime sau dimensiune caracteristică a unui material, piesă sau obiect, exprimând gradul de precizie cu care acestea trebuie realizate. 5 Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. 6 (Îs) Casă de ~ Stabiliment în care se practică prostituția Si: bordel.